Am dezvoltat, în schimb, o mare scârbă pentru Apple când a aparut iPhone-ul. Atunci, toţi handicapaţii(la figurat, desigur) şi toate piţipoancele cu Vertu-u au aflat de Apple şi toţi au vrut aiFon. A apărut, totodata, altă aberaţie. Cică iPod touch, anume făcut pentru copii oligofreni care vor musai să aibă ecran de-ăla de umbli cu deştele pe el, dar nu i se putea incredinţa un telefon că era risc pentru el şi societate.
Despre Macbook air trebuie să spun că nu sunt atât de neputincios încât să nu-mi pot asuma un laptop întreg, nu am nevoie de aere.
Nu la asta am vrut sa ma opresc, ci la cel mai stupid lucru făcut de ăştia până acum. Când a apărut iPadul(da, de el e vorba), ne-a fost prezentat ca un fel de sfiinte moaşte şi dup-aia toţi au vrut unul. Nu zic că e complet lipsit de utilitate, deşi e. Nu zic că nu-şi merita banii nici chiar dacă eşti majoretă pentru Apple şi tot ce-ţi dau ei, ţie îţi convine, deşi e. În schimb zic că nu e mare lucru. Adeca toată lumea a avut impresia că inginerii geniali de la Apple au venit cu ideea asta, ideea de tabletă. De fapt, la fel cum au făcut cu mouse-ul, ideea era de mult chiar pusă in practică, ăştia doar au speculat momentul. Că tu de fapt nu cumperi un produs, nu, nu, poate erai în eroare, tu cumperi o stare de spirit, un mod de a fi, un status-simbol. Poate aveai impresia că e o achiziţie tehnologica, da nu, e una socială. Singurul motiv pentru care toate ţoapele îşi iau iPad e pentru ca vor să se dea mari, tableta aia fiind un fel de justificare pentru talente si ifose.
A, da, şi în compania asta pe primul loc e şeful cu impresii de guru, apoi cei de la marketing, apoi designerii şi abia apoi inginerii, că de, e companie de împachetat aere.